Teama și dragostea, fundamente ale realității

Noi oamenii, suntem ființe care trăim o experiență fizică pe această planetă. Personal, îmi doresc să explorez la maximum acest aspect, trăind tot ce este mai bun și mai fain din această experiență, savurând fericirea și totodată încercând să-mi fac o karmă cât mai bună. Pentru toate acestea, printre multe altele, este nevoie de un mental puternic, care să susțină, să înțeleagă și să accepte aceste trăiri, cu toate observațiile, întrebările și conștientizările care se nasc. În timp, ajungem să descoperim două lucruri care stau la baza fiecărei acțiuni pe care-o facem: dragostea și teama.

Acțiunile pe care le facem din teamă, nu sunt sustenabile și ne secătuiesc de energie, creativitate și tot ce avem mai bun de oferit și de experimentat. Ajungem să ne certăm cu oamenii de teamă să nu pierdem ceva. Plus, este un fapt dovedit psihologic, la majoritatea oamenilor, teama de a nu pierde ceva este mult mai mare decât dorința de a câștiga ceva. Astfel, ajungem să urlăm la cei dragi, căutăm scuze, ne ferim să începem un proiect de frică: ce o sa zică lumea, dacă nu mă descurc, ce fac dacă nu-mi reușește? și cu greu realizăm că de fapt teama este absența dragostei ori absența de a expune și a manifesta potențialul care există în noi, potențial care este întreținut de dragostea noastră pentru viață, pentru oameni, pentru scopul venit pe acest Pământ!

Referitor la frica de a nu pierde ceva, exista o povestioară despre un soldat care nu mai voia să lupte și se ascunsese într-o casă la căldurică într-o noapte foarte friguroasă. Afară era urât, în casă era bine și deși știa că este căutat de inamicii care se apropiau de locul unde era, soldatul nostru a ales să rămână la căldurică, deoarece în momentul respectiv, dorința de a nu pierde senzația de căldură și confortul de moment erau mult mai puternice decât dorința de a merge prin frig și a fi liber.

Cum influențează frica? Fiecare dintre noi cunoaștem oameni care:

• maltratează pe alții de frică, crezând că dacă nu o fac, își pierd statutul, puterea sau mai știu eu ce.
• rămân într-o relație toxică de frică că poate nu găsesc ceva mai bun.
• devin violenți fizic sau verbal din cauza unor mecanisme de apărare, care se nasc tot pe fondul unor frici.
• nu încearcă ceva nou în viață și se plafonează într-o stare de fals confort din cauza fricii că poate nu reușesc.

Exemple sunt multe, dar ce rămâne de subliniat este faptul că teama și dragostea stau la baza multor programe subconștiente pe care le avem.

Vedem atât de multă răutate gratuită din partea unora. Ei bine, acești oameni sunt goi pe interior și foarte fricoși. Ironia face ca tocmai oamenii care sunt plini de ură vor să arate cât sunt de buni. Atunci când nu ai încredere în tine și te temi, simți că mereu ai ceva de demonstrat. Nesiguranța interioară poate duce și la dorința de a face totul perfect fără a încerca să faci măcar un prim pas. De cele mai multe ori, în spatele urletului unei persoane, se găsește atât teama de a nu pierde ceva cât și teama de necunoscut. Instinctul de a face lucrurile să fie cât mai familiare este foarte puternic, acesta fiind motivul pentru care mulți se tem de ceva nou, ceea ce duce în timp la a aduna straturi peste straturi de frici. Un om echilibrat înțelege că situațiile pot fi noi și le tratează așa cum vin, cu o minte deschisă, folosindu-se de analogii, experiențe, creativitate și astfel găsește soluții fără a se poticni în proceduri și technici care trebuiesc memorate. Cât de frumos este un caracter ce se dezvoltă cu deschidere la a învăța lucruri noi, a înțelege alte perspective, fără a le judeca. Cum ar fi să ne dezvoltăm abilitatea și curajul de a privi în sufletul unei persoane fără a o judeca?

A face fapte bune doar de teama că nu ajungem în rai nu sunt fapte bune, sunt interese! Oare dacă religia nu ar exista, oamenii nu ar mai avea conștiintă? Nu faci fapte rele de teama că vei fi judecat mai apoi? Sau le faci și apoi cauți să mituiești divinitatea prin tot felul de subterfugii, majoritatea inventate de biserică? Eu cred că fiecare ne dorim o viață în care să fim fericiți și liberi acum. Iertăm pentru a fi fericiți acum, nu într-o viață de apoi.

Teama poate fi simțită mereu și la nivel de limbaj: nu vreau să pățesc niciun accident, nu vreau să mă îmbolnăvesc, nu vreau să fiu părăsit...! Cum ar suna aceste expresii dacă în locul fricii alegem dragostea: vreau să explorez, vreau să fiu sănătos, să mă bucur de viață, vreau să iubesc! Merit toate acestea! Da, uneori teama se naște din vină: ba nu merităm, ba nu suntem demni de ceva bun și frumos! Trăind în vină și ură, cum putem să respectăm viața, bucuria, înțelepciunea?

Furia este pentru unii doar o protecție contra fricii. Când orice acțiune este făcută din frica de a nu fi pedepsit, cum să te ajute, să iasă ceva bun de acolo? Un om fericit nu va face rău! Poate nici nu există oameni răi, ci doar oameni fricoși. Iar cei cu vibrații joase se hrănesc cu emoții negative! Identificarea cu ego-ul naște teamă. Conștientizarea sinelui naște acceptare, bucurie, pace și o ființă integră. Teama de ceva este mai grea decât ceva-ul ăla! A deveni conștient poate părea o chestiune greu de înțeles, mai ales în sensul de a nu realiza beneficiile procesului de conștientizare, cât și conștientizarea în sine. Este cam la fel cu situația când nu știi cât de mult ai nevoie de odihnă până când nu ești în concediu.

Cum învingem teama? Ei bine, doar prin acțiune și prin a ne focusa pe ceea ce contează și ne dorim cu adevărat. Fraza următoare descrie profunzimea intenției ce cred că ne-o dorim atunci când vrem să schimbăm ceva: dacă într-o încăpere este întuneric, nu ne luptăm cu acesta, ci aprindem lumina! În cartea Sufletul neînlănțuit, este un citat foarte profund: "decorarea cuștii tale cu experiențe frumoase, cu amintiri sublime și cu vise mărețe nu este totuna cu transcenderea ei. Indiferent cum o numești, o cușcă rămâne o cușcă".

Vă recomand mult meditația, pe care eu o văd ca pe un instrument, nu un scop sau o soluție. În loc să ne trăim viața cu provocările și frumusețiile acesteia, noi trăim doar în mintea noastră, cu limitările, generalizările și distorsiunile ei.

A recunoaște greșelile este un act de curaj. A ierta este un act de curaj. Dar oare dacă cineva mă atacă, eu sunt testat pentru a învăța lecția iertării sau a curajului adevărat de al înfrunta? Dacă cineva îți pune în pericol integritatea fizică, accepți situația și nu ripostezi chiar dacă îți poate nenoroci întreaga viață? Eu cred că asta ar fi o prostie. Delăsarea nu duce nicăieri, aștepți degeaba! A fi o persoană delăsătoare implică multă teamă. A încerca chiar cu riscul de a nu reuși din prima, presupune dragoste pentru propria persoană. Aici dragostea presupune încredere în tine însăți/însuți, deoarece știi că chiar dacă nu îți iasă din prima, fie te bucuri de experiența încercării fie îți dai seama câtă experiență aduni de fapt, doar descoperind chestii care nu merg. Poți afirma chiar: ok, recunosc, am greșit, asta nu merge, încerc altceva. Dacă ai fi motivat de teamă, te-ai opri la primul eșec. Atunci când faci ceva cu pasiune te încarci cu energie, și asta te transformă și transformă lumea din jur.

Într-o relație, orice lucru făcut cu teamă se simte. Nu este natural. Dragostea ne dă aripi, ne dă libertatea de a crea, ne face să ne simțim liberi, ușori, fără să fim constrânși de idei preconcepute și limitative. Deși am fi tentați să privim dragostea ca pe o nevoie, nu putem s-o simțim prezentă dacă nu suntem noi dragoste. În relația de cuplu, frica se naște de multe ori din nevoi care sunt de fapt atașamente nesănătoase, și cred că este mult mai potrivit să te desparți de cineva decât să fii nefericit.

Pentru mine, conceptul de dragoste pentru propria persoană nu se referă la egoism, ci la dorința de a trăi la un nivel cât mai elevat. A fi curajos implică dragoste! Dragostea pentru tine, cât și pentru cei la care ți. Ești și manifești dragoste. Atunci când te iubești pe tine, începi să-ți cultivi un mod de a trăi prin care analizezi și observi aspecte din viață care nu funcționează și îți dorești să le schimbi, să le transformi, nu să fugi de ele. Ce păcat că depunem atâta efort si energie ascunzând fricile în loc să le înțelegem, să le dizolvăm! Ce anume ne motivează să facem cutare lucru? Ce înseamnă pentru noi aceasta, ce reprezintă, ce s-ar întâmpla dacă nu l-am face? Prin astfel de întrebări se ajunge la credința de bază.

Tot vorbind despre dragoste și teamă, ajungem de fapt la puterea gândurilor pe care le avem. Oamenii nu știu să transmită dragoste. De cele mai multe ori transmitem griji cu nemiluita, păcălindu-ne că prin acesta ne arătăm de fapt grijile și afecțiunea pentru cei dragi. Acest lucru nu este doar fals, ci putem să ne facem mai mult rău atât nouă cât și persoanei care are nevoie de ajutor (dacă aceasta nu are o protecție pe măsură). Bun, cum transmitem și generăm griji? Ei bine, simplu, prin intermediul gândurilor. Gândurile generează emoții care generează sentimente. Gândurile influențează și sunt influențate de starea fizică ( care este influențată de ceea ce mâncăm, exerciții fizice,...), intențiile noastre, planurile de viitor, experiența de până acum. Așadar, este sănătos să ne mai permitem a avea gânduri nocive? Vă invit și vă încurajez să citiți mai multe despre bolile psihosomatice sau cum anume bolile psihice datorită emoțiilor negative duc la diferite boli fizice în organism.

Ciudat cum punem semnul egal între gândirea noastră negativă și realitatea ce ne înconjoară. Șpilul este că tocmai acest lucru, identificarea cu aceste gânduri pozitive sau negative, ne ține legați. Cum poți evita durerea fiindu-ți teamă?

Știind că pot exista mai multe posibile abordări, mintea se lărgește și nu mai depindem de o singură posibilitate sau întâmplare, care dacă nu se întâmplă, totul este pierdut. Un om înțelept este deschis, spune nu știu, este curios să învețe perspective și experiențe noi, de asta pare tânăr mereu. A fi liber presupune a îndrăgi cunoașterea și explorarea. Unii dintre noi fugim de ceva iar alții fugim înspre ceva.

Realitatea nu este ceea ce vedem, ci interpretarea pe care o dăm în mintea noastră. Filmele pe care ni le rulăm în minte definesc acțiunile pe care le facem. Așadar, alegem să creăm filme bazate pe dragoste sau pe frică?

Oare curiozitatea de unde credeți că vine? Dar dorința de a crea artă, muzică, poezie? Toate descoperirile, inovațiile și gândurile care au dus lumea cu un pas mai departe au fost făcute cu sau de teamă? Sau au fost realizate cu o dorință puternică, mânată de aspirația către evoluție și conștientizare, precum dragostea pentru omenire? Așa cum este ea, lumea acesta este locul potrivit pentru a învăța puterea dragostei. În vremuri grele și prin încercări se dezvoltă și se șlefuiesc adevăratele caractere!

Atunci când alegem să facem ceva din dragoste, din pasiune, ne eliberăm de povara fricii, de constrângerea că poate nu iasă așa cum ne dorim. Devenim deschiși în fața provocărilor vieții și a universului, salutăm și îmbrățișăm fiecare experiență pe care-o avem deoarece știm că prin aceasta suntem mai aproape de un scop, de o realizare, de o conștientizare.

Intrăm într-o relație cu scopul de a împărtăși experiențele, fericirea dar și obstacolele ce apar. Prin aceasta, amândoi creștem. Și da, cred că există obstacole de care au nevoie ambii parteneri. O relație nu presupune doar luna de miere. Există o diferență uriașă între o relație toxică și una în care partenerii au parte de obstacole.

Să avem mereu în minte întrebarea: cum ar ajuta personalitatea mea să creez o lume mai bună? Ceea ce spuneam mai sus despre dragoste se aplică și în cazul iubirii, dacă căutăm iubire, nu o s-o găsim niciodată, e musai să fim iubire! A face bine în așteptarea a ceva în schimb, nu este bunătate, este doar interes!

Se întâmplă uneori să întâlnim oameni care au anumite abilități, care din exterior sunt văzute aproape ca super-puteri. Este mult mai confortabil să spunem că aceștia s-au născut cu aceste abilități și în condiții mai extraordinare față de noi ceilalți muritori. Da, poate că pentru unii genele au fost mai generoase, însă talentul nu înseamnă nimic fără muncă! Iar munca pe care-o facem cu noi înșine definește destinul nostru! Scurtături există doar când alegem frica, în schimb dragostea, pasiunea, curajul, recunoștința și înțelepciunea duc către fericire!

Ceva frumos: https://www.youtube.com/watch?v=6iIhrLzD52A

Distribuie și prietenilor: