O întrebare care te pune pe gânduri!

Ce anume te face mai fericit:

• să câștigi 100 000 euro pe an, iar restul oamenilor din jur 150 000 euro
• sau
• să câștigi 90 000 euro pe an, iar restul din jur 70 000 euro?

Potrivit specialiștilor (Daniel Kahneman laureat al Premiului Nobel pentru economie ale cărui contribuții ,,sunt considerate deschizătoare de drum în domeniul psihologiei judecății și luării de decizii, al euristicii, comportamentului economic și psihologiei hedonice" - sursa Wikipedia), majoritatea aleg varianta 2, deși logic ar fi varianta 1.

Asta denotă faptul că nu suma în sine este importantă deoarece se pare că bogăția nu ne face mai fericiți dacă și alții devin mai bogați.

Este o diferență enormă între a arăta că ești bogat și a fi bogat!

Eu o sa extrapolez puțin ideea și în primul rând nu aș vrea să credeți că fericire=bani sau bani=fericire. Mă interesează de fapt următorul lucru: știu că din păcate pentru foarte mulți, fericirea va rămâne influențată de ceilalți, în sensul că mulți nu știu ce vor și își raportează mereu fericirea la cei din jur, dar ce sunt eu curios e de ce unii nu pot suporta ca alții să fie mai fericiți? Sau pe scurt, de ce egoism și nu altruism?

Oare ăsta e și motivul pentru care vrem să avem un număr cât mai mare de prieteni pe facebook? Doar ca să le arătăm altora ceva? Sau oare de asta ținem neapărat să postăm cele mai bune poze cu ce mâncăm, ce facem sau pe unde mergem?

Ajungem să pseudo trăim (nu știu dacă există expresia asta dar înțelegeți ideea) și ne interesează doar cum suntem percepuți, ajungând să nu mai ținem cont de ceea ce e cu adevărat bun pentru noi.

În schimb se ajunge ca simplitatea, modestia, bunătatea să ne impresioneze tot mai mult.

Punem preț doar pe imagine ca să ne dezamăgească conținutul. Eu nu cred că mănânci un măr doar pentru că e frumos, ci că ai poftă și știi că e benefic!

Trăim un prezent în care viitorul urlă să fie corectat!

Nu spun că e sănătos să ai o atitudine umilă, să întorci și celălalt obraz, pentru că mereu or să fie unii pe care nu-i mulțumește nimeni și pentru care nimic nu e de ajuns. De asta trebuie să fim demni, hotărâți și etici în acțiunile noastre. Așa cum am mai spus-o într-un articol trecut, inteligența și înțelepciunea nu trebuie să îngenuncheze niciodată!

E prea multă frustrare în jur și în trafic. Toți se luptă să fie primii la semafor.

Când ne merge bine e din cauza noastră iar când ne merge rău sunt alții de vină?

,,Călcând pe cadavre" ca să evoluăm pierdem din vedere faptul că roata se poate întoarce?

Oare chiar e adevărată vorba că un sclav care devine liber caută să facă pe alții sclavi? Faptul că uneori ajungem să luăm decizii mai înțelepte, devenim puțin mai conștienți sau viața ne dă o șansă și astfel ne eliberăm și ne descătușăm potențialul, înseamnă că trebuie să dovedim și altora cât am suferit noi în trecut?

Tristul adevăr e, că poate trupul s-a eliberat, însă mintea e încă sclavă...

Așadar, de ce facem multe din lucrurile pe care le facem? Oare clișeul ,,se poate și mai rău" ar trebui să ne facă să ne simțim mai bine? Sau invidia ca altul să câștige mai mult sau să fie mai bun decât noi primează în calea stării de bine și a fericirii noastre? Aș vrea să cred că nu și că mai există speranță.

Ceea ce vreau să subliniez e faptul că atunci când facem un lucru doar ca să ne fie mai bine decât le este altora ajungem în situația de a nu evolua deloc și chiar suntem la mila întâmplărilor exterioare. Fără altruism nu există fericire și specia umană decade.

Mai sunt niște aspecte pe care eu le consider importante atunci când faci bine:

• dorința de a ajuta fără a aștepta neapărat și imediat ceva în schimb,
• nu o fă din frică sau obligație, ci fă-o pentru că așa simți,
• egoismul este imoral,
• fericirea se împărtășește.

Bineînțeles, de multe ori, ca să poți ajuta pe cineva trebuie și e musai să te ajuți pe tine întâi, însă deviem puțin de la subiect, dar ca și un mic exemplu: unii dintre cei care aleg facultatea de psihologie o fac pentru a se regăsi pe ei înșiși și cu greu ar putea să îi ajute cu adevărat pe semenii lor care au probleme. Tot aici făcând o alta paranteză pentru cei care studiază psihologia: e trist că mulți încă mai iau de bune niște modele și idei demult învechite. Consider că trebuie să fii deschis la nou pentru că oamenii au făcut niște realizări și salturi spectaculoase în ultimii 20 de ani. Obiceiurile și preferințele noastre s-au schimbat și ele. Felul cum privim și cum vrem să înțelegem natura umană trebuie de asemenea să țină pasul cu aceste schimbări.

Cu această ocazie aș vrea să fac apel și la toți cei care promovează, scriu articole, blog-uri despre motivare, dezvoltare personală, idei psihologice sau vorbesc despre gândire, dragoste, suflet, relații: să o facă în dorința de a ajuta pe bune, nu doar ca să-și maseze ego-ul. Îi înțeleg că au și ei ambițiile lor, pentru că unii poate chiar trăiesc din asta, însă atunci când faci lucrurile sub presiune pentru a respecta niște termene de exemplu, se pot pierde anumite profunzimi.

Să începem să conștientizăm puterea altruismului și al bunăstării tuturor. Să conștientizăm că există paradoxuri pe care trebuie să le înțelegem și totodată să le depășim precum aspectul că ceea ce ne ține uniți în grupuri ne poate despărți ca și societate... Atunci când ne concentrăm pe ,,să moară și capra vecinului" să nu uităm că de fapt vecinul acesta ne poate ajuta și pe noi cu lapte dacă a lui capră trăiește bine sănătoasă.

Lucrurile pe care vi le prezint în articole sunt idei din sufletul ori mintea mea sau interpretări la ceea ce citesc. Pentru mine scrisul reprezintă o sedimentare a gândurilor și/sau dorința idealistă de conștientizare a celor care ajung să mă citească. O fac pentru că sper și cred cu toată tăria într-o lume și o societate mai bună. Voi continua să scriu despre chestiuni care pot dezvolta și înălța gândirea și spiritul uman.

Eu nu sunt psiholog, însă sunt interesat de:

• cum, pentru și de ce gândim?
• abilitățile nebănuite care stau ascunse în noi
• potențialul creierului uman
• potențialul dragostei și al iubirii
• rolul nostru pe pământ și în univers
• o societate mai bună (pentru câteva detalii în plus legate de acest aspect vezi articolul România mea ).

Din când în când, e sănătos să facem o introspecție pentru a ne reaminti valorile și principiile noastre.

Care e scopul nostru în viață?

Credeți că dacă geniile care au lăsat ceva în urma lor nu și-ar fi expus întrebările, problemele, soluțiile și ar fi ținut totul doar pentru ei, ne mai bucuram noi acum de ceea ce avem?

Construindu-ne starea de bine pe nefericirea altora nu putem să avem noi o fericire normală, nu putem să ne dezvoltăm propriul potențial și atunci când vom avea și noi la rândul nostru nevoie, vom fi lăsați de izbeliște.

Cred într-o societate sănătoasă, bazată pe înțelepciune și altruism!