Grai ardelenesc

Noi, ardelenii, suntem singurii cetățeni români, care putem scrie o propoziție din 8 cuvinte, fiecare cu câte 2 litere, care să aibă și sens: "No, ni tu mă la el ce be!"

Inițial am vrut să fie un mic vocabular cu niște cuvinte ardelenești, apoi mi-o venit ideea de a scrie un mic text care să le conțină. Mai jos aveți o posibilă povestioară cu niște ardeleni dintr-un sat fain din Transilvania:

• Tare dragu mi-i de Ion si Măria, îs oameni faini și de omenie amândoi!
• -No zua bună!
• -Zua bună ficior!
• -Ioii, s-o încălzât afară, tăt tăt îs asudat, că am venit cu țoacla. Mi-am luat și sfetărul pe mine să nu răcesc la șale, am crezut că-i mai frig.
• -No, nu-i bai! Musai să bem ceva, barem ne mai potolim setea. Mai hodinim și noi. Da ce-ai în trăistuță?
• -Am adus și io o glajă de vinars cu mine.
• -No amu hai sa bem un deț atunci, că doar nu suntem betegi și mintenaș pune și muierea merindele pe masă. Am scos și un căntălău de ghin.
• -Mă, ia povestește oțâră de mândra asta a ta, că tare fălos ești cu ea! Tare cinaș te ți de la o vreme încoace. Dragoste mare bag sama. No las că-i bine, așa trăbă, și ea îi chipeșă tare. Îi bine așa, nu mai umbli hăndrălău.
• -Ie, tare mi dragă. Țucu-i gurița ei. Am și o țâdulă de dragoste cu mine, desară io dau. Hai sa bem un deț!
• -No hai noroc! Să pun și ghinu în ulcică.
• -Sănătate, doamne ajută!
• Din bucătărie se aude Măria, nevasta șogorului, suduind că tocmai scăpase fedeul jos:
• -Ioane, une-i tolcerul? Ticlăzăul lui. Mă ești bolund, n-auzi? Hai că să arde răntașu pentru popricaș.
• Tare șoadă și Măria, mai ales cum poartă chișchineul pe după grumaz.
• -Ho Mărie, ogoaie-te, și șezi blândă, ce atâta larmă? Iară ești slobodă la gură? Vezi că-i între laboșul roșu și vailing, pe curpător.
• -Ghiufele?
• -La mine în jeb, ți le-aduc amu.
• -Ioii, tulai, mi-am agățat ștrimfii, m-am și pălit, tare hăbăucă mai îs, se aude iar Măria.
• -Ioane, miscă-ți foalele, pune și tu niște pită, slană, tobă, sânjerete, maioș, pe masă până îi gata popricașul. Pune și blidele. Io trăbă să iau și lepedeul, nădragii, și budigăii de pe sârmă că s-or uscat. După amiză să repari și dăinușul la copii. Că să dau pe hintă în vecini.
• Măria e femeie faină, harnică și gătește bine. Face un curechi așa de bun, ioii. Și niște plăcinte cu druga... faci niște foale de te durigi la vale.
  
• Și Ion e meșter mare. Face de tăte din lemn, chiar și copârșeiele în sat. D-apoi când îi oțâră cătrănit, suduie la mahării care fură țara, și are el o vorbă: bagu-le drod în nas, și bota pe ei!
• D-apoi io cu Ion suntem șogori vechi, după Florina, fata popii hăi mai mare, pe care am iubit-o odată în fân amândoi, deodată, ioii tare fain o fo, că i-o plăcut și ei de numa, de două ori o zâs mulțam frumos! Și după Ildiko, nevasta ungurului din sat, om hâd, cu care m-am și sfădit odată pentru o dărabă de pământ, pe care mi-o luat-o, o zis că-i a lui de mai demult. Șohan am zâs că nu-l iert pe ungur, da dă-l în beteșug, io zic că amu suntem chit. :)
  
• Dorul după buză faine m-o tăt purtat și pe mine, d-apăi și pe Ion pe multe ulițe din sat. Acu, el s-o așezat la casa lui. No, de-amu bag sama, că mi-o venit și mie rându. Faină-i viața când iubești!

Să creăm totuși un vocabular? :)