Emoţii

Suntem în stare să construim lucruri faine, să rezolvăm atâtea probleme și totuși uneori vărsăm atâtea lacrimi... Și fiecare lacrimă poartă în ea dezamăgirea, durerea dar și dorul și speranța.

Emoțiile... aceste reacții aparent involuntare exprimate prin reacții fiziologice care aduc modificări în activitatea organismului și asupra percepții noastre despre lumea înconjurătoare.

Uneori în viată întâmpinăm greutăți. Dintr-o dată emoții ca îndoiala, invidia, vinovăția, supărarea sau furia ajung să facă parte din percepțiile noastre asupra realității. Bun, asta reprezintă primul pas, și anume conștientizarea. Începem să citim cărți de dezvoltare personală. Ne ajută, unele sunt scrise foarte bine și multe parcă chiar se pliază pe felul nostru de a fi. Începem să avem speranță și devenim chiar optimiști. Apoi apar momente în care viața ne pune din nou la încercare, și o face în moduri uneori ciudate, ironice, haioase sau chiar foarte dureroase. Nu e ca și cum ar avea ceva personal cu noi, nu e ca și cum menirea noastră de pe lumea aceasta e doar suferința (deși poate asta credem în momentele respective), ci unele lucruri doar se întâmplă. O mare suferință și durere emoțională o reprezintă însuși faptul că încercăm să controlăm sau să ne simțim vinovați de lucruri pe care nu le putem controla. Faptul că ne moare partenerul de viață, sau că ne pierdem locuința în urma unui dezastru natural, lucruri care nu țin de noi, face să ne considerăm ghinioniști și năpădiți de emoții.

Însă ce am văzut că ține de noi o reprezintă următorul fapt: atitudinea și interpretarea propriilor emoții, deoarece indiferent de câte cărți de motivare am citit, la un moment dat când am întâmpinat greutăți foarte mari, parcă uitasem tot ce știam, parcă toate acele principii nu mă mai puteau ajuta cu nimic. Eram doar eu singur cu mintea mea care derula mereu aceeași placă negativistă. Am realizat că în condiții extreme, toată partea rațională a fost învinsă de cea emoțională deoarece eram neantrenat. Și gândurile acestea negative creau emoții și mai negative în mine. Sau viceversa. Le simțeam în stomac, în cap, în acțiuni, în tot. Practic tot ceea ce făcusem o viață întreagă a fost doar să-mi alimentez ego-ul cu cât mai multe cărți citite. Însă ceea ce nu făcusem era să-mi disciplinez cu adevărat mintea, trupul și sufletul, mai exact să mă cunosc și mai bine pe mine, emoțiile mele și tot ceea ce puteau însemna acestea. Nefăcând asta, adică trăind fără să înțelegi de ce reacționezi într-un anume mod uneori, ajungi să fii influențat de lucruri din exterior și lași ca alții să hotărască ce și cum să simți dar nimeni nu e răspunzător de felul cum te simți. Când dai piept cu realitatea, lucrurile se schimba, și trebuie să fii în stare să interpretezi lucrurile într-un mod pozitiv, optimism dar și rațional. Spre exemplu nu ai cum să înveți să înoți doar vorbind despre asta, despre cât de fain e și cât de mult îți dorești și câte stiluri de înot există. Pur și simplu nu ai cum.

Emoțiile negative creează o durere mare atât în suflet cât și în organism. Uneori mult mai mare decât durerea fizică. Și atunci ele devin periculoase, pentru că ajungi să apelezi la tot felul de lucruri/substanțe/acțiuni cu scopul de a le înăbuși sau de a le face să dispară. Ghiciți ce se întâmplă? Nu dispar așa, ci după un timp, în cel mai bun caz, când realizezi că de fapt prin toate acțiunile astea tu de fapt ai alimentat nesiguranța, durerea psihică, depresia, s-ar putea să fie prea târziu. Ai ajuns pe o pantă descendentă și periculoasă. Opțiunile ți se limitează și începi să realizezi că nici în lumea exterioară nu mai găsești refugii în nimic, iar în interiorul tău, datorită stării deja avansate de depresie, nici atât nu mai găsești putere.

Partea cea mai nasoală e că atunci când întâmpini o greutate de genul acesta într-un domeniu din viața ta, dintr-o dată și în alte domenii începi să dai rateuri. Parcă nu mai ești bun la nimic, și chiar îți pui întrebarea: "sunt un om bun, de ce mi se întâmplă mie așa ceva, de ce trebuie să sufăr?" Percepția ți se îngustează și tot ceea ce vezi e doar suferința cauzată de acea problemă, iar tu "vezi" asta pentru că pe bună dreptate asta e ceea ce simți în acel moment, și indiferent de cât de mult ți-ar spune cineva drag, că totul va fi bine și că nu e sfârșitul lumii, asta parcă te întristează și mai tare, pentru că simți că nu te înțelege nimeni, că suferința ta e singura, unica și e foarte dureroasă. Și este, pentru tine, pentru că ea implică emoții. Emoțiile și sentimentele tale, pe care nu le poate înțelege sau trăi nimeni, și ajung să doară fizic, pentru că nu mănânci, nu dormi.

Dacă ajungi în situația ultimă când disperarea e mare, toate cărțile, tehnicile pe care vrei să le aplici nu te mai ajută cu prea mult. Nu merge când ești disperat, pentru că încerci să aplici totul deodată, și ajungi să o faci în mod haotic. De asta e mai bine să previi și să înveți cum stă treaba cu emoțiile.

Emoțiile negative duc în timp la stres și anxietate, care reprezintă cauza pentru cele mai multe boli.

O problemă majoră apare atunci când deciziile pe care le luăm sunt luate pe fondul emoțional. Dintr-o dată opțiunile, posibilitățile disponibile sunt filtrate prin prisma emoțiilor de moment, și asta cauzează o restrângere a acestor posibile șanse. Astfel totul se îngustează și nu reușim să analizăm "la rece" sau rațional. De exemplu, de câte noi nu am fost fost la cumpărături când ne era foame și am ajuns să cumpăram mai mult decât ne trebuia?

Emoțiile nefiind raționale, e foarte greu ca ceva rațional să le schimbe. De exemplu știm cu toții că ne simțim și mai prost atunci când deja avem o stare negativă și vine cineva și ne spune că nu e bine că suntem așa și să nu mai fim triști. Chiar dacă intenția persoanei este bună, aceste cuvinte parcă accentuează și mai mult starea noastră, e ca și cum pe lângă suferința pe care o avem, mai vine cineva care parcă ne spune că nu ne înțelege și ne judecă, așa cum am mai spus câteva rânduri mai sus. Percepția noastră de moment descrie realitatea (construită) în mintea noastră. Atât de puternice sunt emoțiile.

Fiecare trăiește și simte diferit. Fiecare emoție e unică și fiecare individ o personalizează atât de mult încât nicio rațiune nu o înțelege. De exemplu de ce se scriu atâtea cărți despre dragoste? Pentru că dragostea reprezintă emoții și sentimente unice și pozitive de cele mai multe ori, însă ce-i drept uneori și dramatice, și ne identificăm cu toate acestea. Pentru că emoțiile sunt molipsitoare, și faptul că le avem ne face umani, însă nu ne învață nimeni ce sunt cu adevărat emoțiile și cum să le înțelegem spre folosul nostru. Doar ni se reproșează când nu le folosim cum trebuie. Asta învățăm și asta le facem și noi altora. Scriem și ne exprimăm în funcție de emoții de cele mai multe ori într-un mod inconștient, dar uneori parcă ne-ar fi rușine să vorbim deschis despre ele atunci când chiar ar trebui. Emoțiile nu sunt rele. Rău e neconștientizarea lor și faptul că ne țin prizonieri. Să luăm cazul când te supăra sau te întristează foarte mult o situație. Faptul că te oprești și zici în sinea ta: hopa, sunt supărat, oare la ce ar putea să mă ajute emoția acesta? deja va schimba modul în care vezi aparenta problemă. Fiind influențați de emoții ajungem să ne judecăm pe noi înșine dar și pe alții foarte rapid, însă ceea ce nu înțelegem pe moment e tocmai această deficiență pe care o avem în a înțelege și a folosi emoțiile în sens creativ. Emoțiile creează stări și sentimente care în timp ne pot defini ca și persoană.

Întâlnim o persoană nouă și o judecăm rapid pe baza stării sale de moment. Eram tot eu și când mă simțeam bine și când nu, pentru că omul e mai mult decât comportamentul său la un anumit moment. Totul ține de gânduri și atitudine.

Cu toții vrem să devenim caractere puternice dar fără să suferim. Mereu mi-am dorit să fiu înțelept și să fiu în stare să iau deciziile cele mai potrivite, însă atunci când ceri lucruri de genul ăsta, de fapt ceri și situații potrivnice care te vor învătă. Nu poți învăța să înoți în apă până la brâu. Și așa cum fierul se transformă în oțel de calitate doar prin căliri succesive, tot așa se întâmplă și cu caracterul unui om puternic. Calitățiile de lider, strateg, înțelept, om de ispravă le capeți doar în urma unor evenimente pe măsură și atunci când emoțiile și cum reacționezi la ele îți vor fi testate.

Ești puternic doar cât ești în cea mai slabă zi din viața ta.

#Frica! Frica e doar un concept care există în mintea noastră. Ea are rolul de a ne atenționa de un eventual pericol, însă nu are fundament în realitate. În afirmarea mi-e frică să încerc ceva nou, pericolul este doar în mintea ta. Ți-e frică de fapt de tine. De ce toți cei care au încredere în ei înșiși par a fi neînfricați? Problema e că ne antrenăm zi de zi să ne fie frică.

De fapt ne temem de noi, de propriile emoții. Frica vine din necunoaștere și neîncredere în propria ființă. Atunci când ajungi să te cunoști pe tine, nu se mai întâmplă să te iei tu pe tine prin surprindere, și asta face ca și orice situație nouă să nu o mai facă. Începi să trăiești cu adevărat și să realizezi că de fapt toată viața și toată starea aia de confort după care tânjești și după care societatea bolnavă te îndeamnă să o trăiești, ca să te poată manipula mai bine, este doar o minciună. Nu există confort! De ce toți cei care au ajuns mari caractere și au realizat ceva în viață, au reușit asta doar după ce au căutat suficient în ei înșiși? Cu toții avem potențialul explorării, curiozitatea, curajul și dragostea față de propria persoană. Atunci când realizăm asta și ne dăm seama din ce aluat suntem făcuți, începem să căutăm asta și la cei din jurul nostru. Și astfel reușim să creăm relații sănătoase și zile însorite în suflet. Lucrurile pot fi rezumate la niște chestiuni atât de simple și atât de subtile, încât tocmai simplitatea asta e uitată și lăsată la voia întâmplării. Totul se rezumă din punctul meu de vedere la respectul pe care îl ai pentru propria ființă.

#Atracție. Se vorbește mult despre gândirea pozitivă că astfel reușești să atragi ceea ce îți dorești. Dragostea, prietenia, înțelegerea, există peste tot în această lume, și totul depinde de tine dacă te aliniezi cu ele să le simți sau nu. Ideea de baza e că trebuie să trezești în tine emoțiile și gândurile pe care ți le provoacă ceea ce îți dorești de la viață. Mulți spun doar atât: vreau bani! Ei bine ideea de atracție a banilor e ceva nou inventat de oameni. Legile naturii și ale ființei nu știu de bani, ci știu eventual de ceea ce pot însemna banii în cazul de față, și anume emoția și valoarea pe care tu o dai banilor. Însă e foarte important să nu te atașezi de lucruri, pentru că nici ele nu sunt atașate de tine, și când ești în situația de a le pierde, vei suferi mult. Dorința de a nu pierde ceva este mult mai puternică decât cea de a câștiga ceva.

A fi puternic nu înseamnă să nu ai emoții, ci să le conștientizezi și să înveți să le folosești în scop creativ. Marea majoritate neagă emoțiile de moment și asta duce la un paradox. Chiar această negare te face să acționezi emoțional. De exemplu devii violent sau te superi din ceva. Faptul că stai și îți spui ție însuți: ok, se pare că m-am supărat, oare ce aș putea face să schimb asta, te va ajuta enorm atât pe tine cât și pe cei din jur. Emoțiile ar trebui să servească drept ghid, și nimic altceva.

Dacă am reuși să învățăm să înțelegem și să ne controlăm emoțiile negative de moment, nu ar mai fi atâtea conflicte și poate nici atâtea accidente rutiere de exemplu. Foarte mulți rămân blocați în stări negative care uneori paralizează logica, fiind prada emoțiilor de moment. Sunt de părere că până și dragostea, un sentiment de altfel atât de frumos, chiar dacă implică (sau ar trebui să implice) emoții pozitive, trebuie să conțină și rațiune, altfel ar fi doar obsesie ori s-ar epuiza repede.

Cum ne antrenăm emoțiile?

Emoțiile nasc gânduri și sentimente, însă și reciproca e valabilă. Gândurile pe care le avem pot naște emoții.

Dacă atunci când vine vorba de emoții care sunt reacții involuntare și pe care ne este greu să le controlăm, despre gânduri e cu totul altceva. Suntem total răspunzători în mod conștient de ele!

Prin obiceiurile, pasiunile și atitudinea noastră în viață, ne putem modela și dezvolta o gândire sănătoasă care să ducă la emoții sănătoase. Cred ca e ceea ce specialiștii definesc ca Inteligență emoțională.