Conștiința colectivă

Inspirația de a scrie acest articol mi-a venit după ce am aprofundat niște lucruri despre celulele și genele noastre și rugămintea mea e să citiți vă rog acest articol cu mintea cea mai deschisă și lipsită total de orice prejudecată.

Mereu m-am întrebat ce înseamnă pentru mine o societate eficientă, cum ar trebui să fie aceasta?

Răspunsul mi-a venit din biologie, și anume din funcționarea celulelor.

Organismele pluricelulare, țesuturile, organele sunt alcătuite dintr-o sumedenie de celule, fiecare dintre acestea specializate pe o anumită funcție. Ingineria care a creat proteinele, aminoacizii și genele a făcut o treabă incredibilă. Celulele au învățat că împreună sunt mai eficiente.

Să luăm de exemplu corpul omenesc: celulele comunică între ele, sunt conștiente de mediul înconjurător care le afectează, s-au adaptat și specializat, luptă cu intrușii, se reproduc și mor, și sunt legate împreună într-o conștiință colectivă care funcționează de minune în armonie, și căreia îi spunem trup. Dacă o parte a corpului este bolnavă sau suferindă, întreg organismul suferă. Nicio celulă nu funcționează de una singură!

Sunt de părere că tot așa, când vine vorba de societatea umană, doar o conștiință colectivă, armonioasă, între indivizii săi, poate să ne aducă beneficii tuturor și să ne dezvolte gândirea și sufletul.

Până la urmă suntem cu toții membrii ai aceleași planete și doar de noi depinde supraviețuirea și dezvoltarea tuturor.

E bine și frumos că suntem cu toții diferiți și tocmai de asta fiecare trebuie să ne specializam pe ceva și să avem un scop în viață, să fim mândri, conștienți și responsabili de ceea ce facem, pentru că dacă dezvoltăm o societate sănătoasă, eficientă, bazată pe fericire, atunci și fiecărui individ ce face parte din ea îi va fi bine.

Responsabilitatea nu trebuie să însemne clase sociale diferite sau privilegii doar pentru unii. Fiecare individ să poată să facă ceva pe baza abilităților sale și să contribuie la buna funcționare a societății, pentru că avem în egală măsură de: muncitori, doctori, ingineri, artiști, bucătari, frizeri... înțelegeți ideea.

Această societate de care vorbesc eu, e bazată pe energia colectivă a bunăstării, dragostei, optimismului și extazului, unde nimeni nu e lăsat să sufere ci ajutat să-și dezvolte potențialul, liber să aleagă ce vrea să facă în viață și nu forțat de împrejurări.

Nu avem cum să trăim separați unii de alții și mai ales nu avem de ce să ne facem rău doar pentru că suntem diferiți ca și rasă de exemplu. Nu putem să vorbim de pace când puterea aparține doar câtorva.

Cred că totuși mai avem multe de învățat și în primul rând ar trebui să devenim conștienți că deși fiecare e liber să creadă în ce vrea, atunci când faci fapte în numele unei religii, fapte condamnate de valorile și principiile universale, înseamnă că ai o problemă și trebuie să fii ajutat.

Mai știu că multă vreme or să mai existe tipare și totodată or să existe și oameni care vor să iasă din ele. Nu cred că bine sau rău, atâta timp cât omenirea va avea un scop comun, împreună.

Și cred că asta e și ideea: conștiința colectivă construită de oameni conștienți.

Totodată să nu uităm că rațiunea și materia au sens doar la nivel conștient, însă există și altceva, o energie și înțelepciune inconștientă.

Când dormi sau leșini, practic nu mai ești conștient de simțuri, însă continui să exiști. Era să cad în greșeala de a crede că doar ceea ce are conștiință există și simte. Pietrele nu au conștiință și nu simt. Plantele nu au conștiință și totuși ele simt. De multe ori ne folosim de trupurile noastre pentru a ne manifesta sufletul dar fără a fi conștient de el. Credem că doar ceea ce este logic și rațional are sens și există cu adevărat. Rămânem încătușați de propriile noastre gândiri, pe care uneori le numim principii și unii sunt în stare să moară pentru ele. Voința, dragostea, râsul nu sunt logice. Moartea și viața capătă sens atunci când nu ai trăit degeaba, de asta unii nu pun atât de mult preț nici pe una nici pe alta.

Cred că există un fel de energie pe care nu o vedem, și nu o conștientizăm, așadar nu avem cum să o pricepem și să o folosim la maximum, creativ.

Sunt totuși unii oameni care au evoluat atât de mult încât sufletul lor s-a manifestat fizic. Ei sunt înțelepții, marii descoperitori, cei care și-au exprimat înțelepciunea, dragostea, omenia pentru restul semenilor. Cu toții suntem legați printr-o energie, și energia asta colectivă, accesibilă tuturor, ne-a adus până aici, și ne va duce mai departe!

Unii devin conștienți mai repede, iar alții mai târziu, de asta au existat mereu câțiva care au fost cu mult înaintea vremurilor lor, și aici se aplică mult proverbul: ,,nimeni nu-i profet în țara sa".

În timpurile acestea, multe lucruri se fac doar pe considerente economice, ceea ce îi derutează pe mulți, deoarece acestea nu mai sunt validate de valorile și principiile umane care ne-au ridicat de-a lungul evoluției noastre, pentru că în final chiar nu câștigă cel ce are mai multe arme sau mai mulți bani: în final trebuie să câștigăm cu toții, pe acest pământ. Nu cred că există niciun dușman fizic, ci doar ego-ul și credințele noastre înțelese greșit.

Ceea ce încerc eu să zic aici e un fel de fizică cuantică, pentru că la nivel macro presupune o conștiință colectivă care ar funcționa în armonie, și totuși ea ar fi compusă din indivizi atât de individuali și diferiți care trăiesc după propriile interpretări ale realității, dar care reușesc totuși să comunice și să dezvolte lucruri frumoase împreună.

Că veni vorba de fizică cuantică, am creat o definiție cât se poate de simplă pentru a se înțelege la ce se referă: legile fizicii bazate pe cele ale lui Newton, care se petrec la nivel de univers (pe care le simțim în fiecare zi), nu corespund cu legea relativității a lui Einstein, sau mai bine zis cu legile fizicii dintr-un atom (pe care nu le simțim), și totuși universul e alcătuit din atomi. Fizica cuantică e tot cea care descrie cum materia și energia se întrepătrund, în armonie.

A fi pe deplin conștient nu înseamnă să trăiești doar în prezent, pentru că degeaba ai acum stomacul plin dacă o lună faci foamea.

Conștiința colectivă nu e statică și nu e rigidă. Ea e definită de o armonie a cunoașterii, aventurii, dragostei, extazului și înțelepciunii.