Ce vreau să le spun urmașilor mei...

Instinctiv, ne gândim cum să:

• ne croim un rost în viață,
• fim fericiți,
• lăsăm ceva în urma noastră și să avem urmași.

Credem că o să construim o lume mai bună și vrem să transmitem urmașilor noștri idei, înțelepciune, dragoste și bunăstare.

M-am gândit și eu la asta și printre altele, aș vrea să le spun urmașilor mei următoarele lucruri care să dezvolte în ei un caracter puternic, înțelept, curajos și iubitor, așa că inspirat fiind din experiența mea de viață de până acum, precum și de ideile înțelepte citite sau auzite și după care încerc să-mi ghidez și eu viața, le voi spune:

Ei sunt fructul dragostei. Să-și iubească soțul sau soția și să creadă în dragoste, pentru că așa cum spune Hellen Keller: Dragostea este cel mai frumos lucru din lume, care nu poate fi văzut, nici atins, dar poate fi simţit în inimă. Atunci când iubești e musai să știi să ai grijă de tine și de celălalt!

Să nu confunde dragostea cu hormonii!

Sunt urmașii dacilor, un popor curajos și considerat cel mai viteaz și drept dintre toate popoarele, iar în mod particular, neamul lor are origini săsești: oameni care trăiau după principiul lucrului bine făcut și pentru care cuvintele chiar reprezentau fapte. Din păcate de unii oameni au mai rămas doar cuvintele...

Să cinstească memoria înaintașilor și să nu lase țara pradă dușmanilor, să ocrotească natura și acest pământ!

Odată a existat o Românie mare, unită.

Să nu uite niciodată că doina dorului sună cel mai bine în limba română!

Să fie vrednici, demni și integri și să poată să țină capul sus în orice încăpere ar intra, să nu facă de rușine numele lor, iar noaptea când pun capul pe pernă să o facă liniștiți și împliniți, nu să stea cu frica că au înșelat pe cineva peste zi și cum să scape! Să aibe curaj să lupte pentru valori și pentru principii și să trăiască fiind mereu un exemplu pentru societate! Să nu pună preț pe imagine ci pe caracterul lor! Să se țină de cuvânt și dacă zic că or să facă ceva, să facă!

Să stea drepți pentru ceea ce cred! Este foarte important să fii în stare să-ți aperi granițele și să protejezi tot ceea ce iubești și niciodată să nu întorci obrazul! A fi puternic înseamnă a fi responsabil nu tiran! Cei care caută puterea vor doar să domine, dar toți oamenii trebuie să știe că aceștia nu au nicio putere dacă nu li se acceptă dominația!

Să nu râdă de nimeni niciodată! Să nu confunde umorul cu jignirea sau umilirea! Uneori ceea ce constituie frumusețea unei persoane e invizibil, de asta caracterul e cel mai important!

Să știe să fie recunoscători, să-i respecte pe alții, să fie mereu un exemplu pentru cei din jur și ori de câte ori se ivește să-și reverse bunătatea în jur, dar fără a căuta laude pentru acest lucru! Să nu creadă niciodată că sunt buni la suflet, ci chiar să fie! Să învețe să facă diferența între vanitate și dorințe realiste! Trufia e acelora care vor să pară mari încercând să ascundă golul din interior.

Să-i învețe și ei la rândul lor pe ceilalți! Am învățat și eu de la alții că este loc pentru toată lumea sub soare și e musai să încercăm să prețuim pe fiecare pentru ceea ce aspiră să fie și nu toată lumea care greșește trebuie pedepsită!

Să știe mereu că viitorul e acelora înțelepți, curajoși și a celor care iubesc dreptatea! De-a lungul istoriei non valorile rămân doar o pată urâtă de care lumea vrea să uite!

Ei vor fi mereu media grupului din care fac parte.

Societatea se schimbă, valorile și principiile nu. Nu ai nevoie de o religie ca să fii bun și niciodată sub nicio formă să nu pupe moaște! Să nu creadă prostia cu păcatul originar!

Miturile comune schimbă mentalități și societăți. Poate părea un paradox însă oamenii au nevoie de chestii imaginare ca să creeze lucruri tangibile și să poată trăi în armonie.

Să citească și să-și pună întrebări!

Atitudinea nu le-o poate lua nimeni! Să trăiască cu stil, dezvoltând calități umane speciale și să moară nobili!

Să nu cerșească niciodată și să-și definească propria soartă. Totodată să nu lase vreodată ca oamenii să le pună etichete! Ei trebuie să fie cei care hotărăsc dacă vreau și pot, dar numai după ce au încercat suficient!

Să muncească pentru orice câștig al lor, căci doar munca desăvârșește cu adevărat! Odihna e mai plăcuta atunci când e meritată!

Când dau de o problemă să știe că nimic nu e permanent și fără rezolvare!

Să nu cadă în capcana celor care spun sau filosofează că totul e relativ, până și binele. Dacă ar fi chiar așa de ce te mai scoli din pat dimineața? Sau și mai rău, să dai vina pe tot felul de factori și evenimente exterioare considerând că astfel te absolvi de orice responsabilitate!

Să-și disciplineze mintea, trupul și sufletul. Mintea prin învățare, trupul prin sport și nutriție potrivită, iar sufletul prin bunătatea, meditație și prin vise. Da, să viseze, să gândească în afara cutiei, dar cu un scop în minte! Să-și cunoască și să-și definească propria armonie și propria cale în viață, considerând că trupul este un templu și să se respecte mereu! Să caute mereu pasiunea în ceea ce fac și să nu le fie frică de eșec! Totodată să știe că măreția poate să fie pentru toată lumea!

Așa cum nu-ți potolești setea vorbind despre apă, tot așa nu devii disciplinat vorbind despre disciplină! Cu antrenament, totul devine mai ușor!

Nu există o rețetă a fericirii pentru că fiecare avem proprii demoni!

Disciplina nu înseamnă rutină și niciodată nu trebuie considerată o pedeapsa! Este normal faptul că nu putem fi perfecți în fiecare zi. Aș vrea musai să le spun o idee tare înțeleaptă pe care am tot citit-o și care spune că dacă faci mișcare sau sport doar atunci când te simți bine și motivat, pai atunci nu vei fi niciodată în formă pentru că tot ceea ce ne face să ne simțim confortabil ne poate ruina atât de tare!

Dacă ne schimbăm deciziile, totul se schimbă!

Disciplina alături de un scop și consistență ne duc departe și este o vorbă: nu plănuim să eșuăm, ci eșuăm să plănuim!

Mulți doar supraviețuiesc, mănâncă și se culcă fără a realiza că tocmai acele mici alegeri greșite dar făcute constant și consecvent duc în timp la probleme mult mai mari. Este foarte important să nu cădem pradă mecanismelor de apărare ale minții pentru că în felul acesta ne păcălim singuri atunci când dăm de o problemă. Să nu uităm că mintea conduce trupul și nu invers! Dar ca să ne conducem propria minte trebuie să devenim conștienți, serioși și motivați! Asta până când noul comportament vom ajunge să-l facem inconștient fără efort! Creierul e ca un mușchi care trebuie antrenat. El oricum face câte ceva tot timpul și mai ales caută interpretările cele mai ușoare și mai rapide, fără să țină cont că deformează realitatea, așa că mai bine hotărâm noi în mod conștient ce anume să facă!

Cu siguranță or să întâlnească eșec și dezamăgire și poate uneori chiar se vor îndoi de ei înșiși, dar să știe că nu contează aprobarea celor din jur ci aprobarea lor interioară!

Să se întrebe nu când or să cadă, căci asta se va întâmpla cu siguranță, ci ce or să facă atunci când or să cadă?

Prin activitatea și prin felul lor de-a fi, să facă o diferența în această lume! Să știe că au datoria să-i învețe pe alții ceea ce au descoperit ei, iar succesul să și-l măsoare în funcție de cât de mulți oameni au ajutat!

Să știe să facă diferența dintre a fi și a avea! Iar aici le voi reaminti ce a spus Maica Tereza: Este foamete pe pământ nu pentru că nu putem să-i săturăm pe cei săraci, ci pentru că nu-i putem sătura pe cei bogați!

Rolul universului nu este acela de a le îndeplini lor toate dorințele. Universul doar există!

Dacă ne imaginăm că sănătatea e ceva ce ni se cuvine fără să facem nimic cu corpul nostru, sigur ne vom îmbolnăvi!

Dacă credem că dragostea tuturor ni se cuvine fără ca să ne iubim pe noi înșine și fără să-i iubim pe cei dragi, vom suferi, vom fi singuri mereu!

Dacă vrem respectul altora trebuie să ne respectăm atât pe noi înșine, cât și pe cei din jur!

Dacă vrem să fim admirați pentru ce avem, fără ca să știm ce să facem cu ce avem, vom sărăcii!

Dacă vrem să conducem oamenii fără să fim responsabili de aceștia, nu merităm nici măcar atenția lor!

Aș vrea să le mai spun că schimbarea e ceva normal și e important să caute să cunoască și să înțeleagă universul.

Să aibe privirea senină și să zâmbească, mult!

Nimeni nu le știe pe toate, cât trăim vom experimenta și învăța! Avem nevoie unii de alții!